sâmbătă, 21 februarie 2015

Duzina de cuvinte - Expozitia

Jocul cuvintelor

Era o duminica cam innorata. Asa ca m-am hotarat sa ies si sa-mi iau o portie
de ... expozitie.  Suna ciudat, nu? O portie de pizza, inghetata, prajitura... ar suna 
mai normal. Dar ce mai e normal in zilele noastre?
Tocmai se anuntase in oras o expozitie cu tablouri din mai multe muzee ale lumii.
Lumea noastra! Pentru schimburi culturale intre planete mai avem ceva de asteptat(!)
M-am prezentat sa o vad. La casa de bilete nu era prea multa lume. 
Probabil ca inca informatia nu se raspandise "viral".
Impreuna cu biletul am primit si un pliant ce sugera traseul de urmat. Un astfel de
ghid este o adevarata mana cereasca, pentru ca nu cumva sa te ratacesti undeva intre
trecut si prezent. Un fel de stea calauzitoare prin labirintul artei, necesara daca erai
o persoana disciplinata care ar fi dorit sa urmareasca firul creativitatii intr-o 
succesiune temporala... 
Intotdeauna cand intru intr-o expozitie, ma astept sa descopar ceva. Ceva important.
Esential. Unic. Uluitor. Vital. Ceva care sa-mi trezeasca in minte o idee importanta,
esentiala, unica, uluitoare, vitala. Habar nu am de ce se intampla asta, in fata unor

opere de arta. In prima sala, era un tablou urias. Cu o rama pe masura. Ea in sine 
era o adevarata opera de arta. Un astfel de tablou urias aproape ca strivea. Noroc ca
sala avea o portiune a tavanului din sticla. Si privind spre cer, chiar asa innorat cum 
era, parca te mai relaxai putin. Personajele pictate aproape in marime naturala, pareau
extraordinar de vii. Oare ce m-as fi facut daca ar fi parasit panza si ar fi ajuns in acea
sala? Nu aveam nici un cos cu paine si sare, asa cum sunt obiceiurile locului pentru
a-i primi pe oaspeti. Din fericire (?) panza nu s-a transformat intr-un portal si toate
personajele au ramas la locul lor.
Iar eu am mers mai departe, admirand tot felul de minunatii din diverse epoci.
Se auzea un fundal sonor de clipocit de apa. Ca si cum te-ai fi astepat sa te apropii de 
o cascada. Si chiar am ajuns la un tablou in care se putea vedea cum, langa un 
parau, o pereche statea pe iarba, odihnindu-se si privindu-se cu multa dragoste. 
Iar ceva mai incolo, un vanator in tinuta specifica, avand chiar si o palariuta cu o
pana, vana niste pasari.
Bineinteles, nu putea lipsi imaginea minunata a unei mame cu pruncul la san. Genul 
acesta de subiecte,  firesti si  calme, parca imprastie raze de normalitate in orice
timp,  indiferent de epoca in care au fost realizate.
Usor, usor, m-am apropiat de  finalul expozitiei. Mi-a placut sa o colind. M-am
impregnat cu energiile altor timpuri. Si a fost bine.
Bineinteles ca nu putea lipsi o mica zona de unde puteai cumpara suveniruri si un
bufet unde te puteai odihni luand un desert.
Mi-ar fi placut sa ma intalnesc si cu celebra Monna Lisa. Poate alta data...
Sau poate intr-un univers paralel...


Alte calatorii printre cuvinte puteti citi in tabelul lui Eddie.


Sursa: Guide to visual content
(Interesant!)

2 comentarii: